Daniel

Chiar… Tii minte cum era sa mor? Era in vara aia cand ai mei s-au despartit, iar eu umblam brambura cu Daniel Corocea. Intr-o zi, am plecat cu el la Draglina sa facem baie. Draglina era un fel de lac, mai bine spus o groapa unde sapasera in nestire excavatoare ca sa gaureasca pamantul pana cand nu se mai vedea nimic. Acolo urmau sa fie deversate deseurilor de la Combinatul de Celuloza si Hartie din oras, prin cateva canale subterane care faceau legatura intre combinat si lac. Acum, insa, Draglina era plina cu apa curata, iar adjudenii mergeau deseori sa faca baie acolo. Avea apa adanca chiar de la mal si puteai sa sari in cap, sau sa inoti in voie in lacul care se intindea generos de la un capat la altul. Nu te oprea nimeni, doar sa stii sa inoti. Iar Daniel stia…

Pe tipul asta, pe care nu l-am mai vazut din iarna acelui an, pur si simplu il idolatrizam. Era coleg cu sora-mea mai mare, D., si, desi nu-i exclus ca eu sa fi fost doar o unealta pentru el, ca sa incerce sa se apropie de D., simteam ca ma simpatiza sincer. Oricum, n-am stiut niciodata sa fi fost ceva intre ei. Ma sedusese aerul lui libertin dar nu lipsit de bun simt si mereu gata sa improvizeze ceva de joaca. Unde mai pui ca Daniel avea si bicicleta, iar asta era pentru mine dovada irefutabila ca, daca as fi avut ocazia, as fi tradat orice si pe oricine, doar ca sa ma plimb cu ea. Pe Daniel il cunoscusem pentru prima oara in curtea Scolii Generale nr. 2, in timpul unor repetitii pentru o sarbatoare nationala. Intr-un astfel de moment mi l-a prezentat sora-mea, dupa care disparut printre colegele ei, invartind in aer, intr-un mod sincron, batul cu panglica rosie. Alerga gratioasa D. si cred ca se si imbujora putin cand il vedea pe Daniel… Oricum, din acel moment n-a trecut mult pana cand am facut o tura cu bicicleta noului meu prieten, iar voi poate nu stiti ce inseamna sa faci o tura cu bicicleta… E tot ce poti avea, cand esti un mucos si joci numai de-a v-ati ascunselea sau sotron. Totul! Dar ceea ce m-a uimit si mai mult, de fapt motivul pentru care l-am adorat din prima clipa pe Daniel a fost ca mi-a dat tzoacla lui galbena fara sa i-o cer. Intelegeti? A fost suficient sa ma observe ca o privesc cu jind, si-a dat seama ca mi-ar face placere sa ma plimb cu ea.

Cati ani au trecut oare de atunci? Vreo douazeci si ceva?… Daniel a plecat in acea iarna definitiv din Adjud, intr-o noapte geroasa de decembrie, iar eu l-am ajutat sa-si care bagajul, cu sania mea cu patine vopsite in rosu. Era doisprezece noaptea, Daniel avea tren spre Vatra Dornei si eu ma uitam ca un prost la el, nevenindu-mi sa cred ca pleaca. Prietenul meu hotarase sa evadeze de la taica-su, care era recasatorit in orasul nostru, fara stirea lui. Pleca la fratii si de mama lui, despre care imi povestea mai tot timpul, si unde cred ca se simtea iubit. Mereu mi-i arata in poze. Mi-a daruit si mie una intr-o zi, iar eu o am pastrat-o si, desi s-a cam jerpelit, o mai privesc uneori si acum. In poza se afla Daniel, un frate mai mic si inca un bebe. O fotografie alb-negru, langa bradul de Craciun. Se vede ca era fericit… In fine, e singura amintire cu el. In ziua aceea cand a plecat, nu prea ne-am vorbit. Doar m-a asigurat ca o sa tinem legatura si, poate, o sa ne revedem. In rest, parea usor stanjenit. Atunci, n-am inteles de ce a plecat. Dar am admirat intotdeauna curajul lui, si cred ca asta m-a orbit si atunci sa inteleg. Pentru ca, trebuie sa stiti, prietenul meu avea un curaj fantastic. Imi aduc aminte de incidentul acela cand s-a pus cu cei mai rai tigani din oras, infruntandu-i, chit ca pentru asta am fost fugariti amandoi. Am scapat ca prin urechile acului, dupa ce ne-am ascuns chiar in casa nationalizata unde locuiau ei!… In ciuda dedicatiei sale pentru prietenia noastra, uneori Daniel avea o privire ciudata, devenind brusc preocupat de altceva. Parca era un pic dement…

N-as fi aflat niciodata mai mult despre aceasta fata ascunsa a lui daca, mai tarziu, cand eram student la Iasi, n-as fi intalnit un fost coleg de liceu al lui Daniel. Pe acest coleg de facultate, care facuse liceul la Vatra Dornei, l-am intrebat intr-o zi, mai mult pentru a face conversatie, daca nu stie pe cineva cu numele de Daniel Corocea. Surpriza a fost sa aflu ca fusesera colegi, iar Daniel era unul dintre cei mai ciudati tipi din cate intalnise acesta vreodata. Acel Daniel care plecase din Adjud, disparuse in noapte odata pentru totdeauna in acea seara de decembrie. La Vatra Dornei se infiintase un tip glacial si taciturn, care nu suporta compania celorlalti. Odata, baiatul rau al clasei, un tip solid si certaret, s-a luat de Daniel. Desi prietenul meu nu era deloc solid, si nici prea inalt, n-a inghitit ofensa. Adversarul nici macar n-a apucat sa dea. S-a indreptat spre el amenintator, dar Daniel, din doua miscari, l-a culcat la pamant, si l-a calcat in picioare, pe beton…

Tii minte?… Stateam pe mal si ma uitam la Daniel cum s-a avantat dintr-o data, in apa adanca a Draglinei, departandu-se… Se vedea din ce in ce mai mic, bratele lui ridicandu-se deasupra apei, laolalta cu bratele altor inotatori, oare unde mai era el? Atunci, tu nu te-ai mai gandit la nimic si ai sarit in apa, dupa Daniel. Ai dat de doua ori din maini si apoi ai intrat intr-o stare de semi-constiinta. Te duceai la fund fara sa te agiti, fara sa vezi cum iti ies bule din gura, fara sa stii ca o sa mori. Vedeai doar cerul prin apa limpede, atat de clar, incat timpul incremenise parca acest moment placut, doar ca sa-ti faca in ciuda. Nu stiu cat a durat, doar ca lucrurile s-au precipitat la un moment dat, eu am fost insfacat, si m-am trezit pe mal, tremurand ca varga, iar cativa baieti in jurul meu ma priveau curiosi.

– Ai grija, baiete, mi-a spus salvatorul meu, care a si disparut, fara ca eu sa stiu cine a fost.

Apoi m-am uitat in zare dupa Daniel. Oare unde era?…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s