Ce grabiti sunt copiii!

Daca frunzele se ingalbenesc si cad, atunci sa stii ca e toamna, i-a spus mama fetitei sale, gasind un raspuns oarecare atunci cand cea mica a intrabt-o despre anotimpuri. Insa vara precipita evenimentele, zilele erau secetoase si, uneori, vedeai cum se vestejeste vegetatia. Intr-o zi, in acele zile de vara, copilul a vazut cateva frunze galbene, pe jos. Ochii i-au sclipit, fetita s-a bucurat: a venit toamna!

Stia ca va merge la gradinita…

Fetita violata merge pentru prima data in strainatate. Ce frumos va fi…

Fetita de 11 ani despre care se spune ca a fost violata, fiind insarcinata in 21 de saptamani a plecat in Anglia. Copilul insa nu are perceptia corecta asupra realitatii, iar rolul de victima nu i se potriveste. E trezita brusc in aceasta poveste, fara vrerea ei. Indiferent daca s-a simtit abuzata, sau nu, de catre unchiul ei, este foarte posibil ca drogul mediatizarii sa-i fi injectat anestezii. Unii vor ca ea sa avorteze, altii nu. BOR se bate pentru a-i lua copilul. Ea insa poate ca simte doar cum un curent de aer in jurul ei creste si devine vertij. Vestile ultimelor zile au adus o noutate, iar fetita pare acum fericita. Ce-i pasa? Ii va face nenea doctorul o injectie, in schimb va vedea atatea. Va merge in Anglia. Ce frumos va fi…

(Am vazut azi o poza incredibila, in legatura cu aceasta poveste. Fetita era langa mama ei, si se vedea clar ca zambeste. E, cel putin, un motiv sa credem ca se va insanatosi…)

sinucideti-va altfel. pls

s-a mai sinucis unu. doi. se sinucid tot mai multi in ultima vreme, citesti in presa, dar mai ales se sinucid aruncandu-se in gol.

stiti ce mi se pare trist? nu ca se sinucid, ci ca se arunca in gol. pana cand ajung pe ceva tare unde crapa instantaneu. capul, ochii, gura, inima. unde crapa totul in tine.

invinovatesc presa pentru ca ofera un trend al sinuciderilor. nu cred ca, in stare de libertate, oamenii care ar alege sa rupa cu viata s-ar gandi la aruncarea in gol ca cea mai buna solutie. cred ca si-ar taia venele, ar lua pastile, sa moara cat mai usor.

esti un potential sinucigas. esti depresiv, nu-ti arde de nimic, dar stirile iti bazaie in urechi: s-a mai aruncat unul in gol. oricum ti-e indiferent cum mori. si pana la urma oricum suferi putini, nu stiu sinucigasi care sa fi ales tortura ca mijloc pentru a muri. dar mi se pare indecent pentru ceilalti sa te arunci in gol. e, pana la urma, si cam mizerabil. faci numai sange pe jos. e gretos. si te face sa te strangi in tine. mortile violente sunt mai violente pentru asistenta. nu pentru cei care mor.

sinucideti-va altfel. pls   

sorry guys

n-am mai intrat de mult pe blog. la un moment dat am avut o clipa de panica: mai stiu, sau nu, parola? la naiba, oare chiar s-ar fi putut intampla?…

desigur, am stiut-o.

totusi, de ce ar trebui sa ma simt responsabil ca n-am mai scris nimic? intrati sa vedeti ce mai e aici? foarte bine. intrati. nu vedeti nimic? nu-i nimic. intrati si maine. poate o sa vedeti ceva. poate vreun rahat. va foloseste? welcome…

stiti ce-i misto? ca unii se trezesc pe blogul meu cautand diverse porcarii (pula, pizda, multa pizda & comp.), asa ca n-ar fi de mirare daca m-ar injura.

sorry, guys, promit sa va trimit niste link-uri…

eurovision

O tristete mare, pentru o tara mica.

Ma bucur de cate ori am ocazia sa asist la stfel de insuccese. Pentru ca sunt atat de mici incat, cu cat sunt mai mari iluziile, cu atat sunt ele mai patetice. Daca am fi pierdut Nobelul, Oscarul, Cannesul, daca am fi pierdut ceva care ar fi avut darul sa propage imaginea tarii noastre cu adevarat in lume, as fi fost si eu dezamagit poate. Dar Eurovisionul e un concurs despre care nu vorbesc cu voce tare niciun ziar sau post tv international serios. E un concurs in care doar accidental apar artisti de calibru mondial. Eurovisionul e mai provicial decat arata toata desfasurarea lui de forte, toata emfaza lui scenografica, ce parcurge exact distanta de la realitate la aparenta. Eurovisionul e doar o tinichea vopsita frumos. E maruntisul ramas de la rest! E Romania – ca utopie a fericirii satisfacatoare. Dar asta e tristul adevar: ne bucuram cu putin. Cata nevoie avem sa gasim in pierderi un castig…

it’s nike. original pleasure

adaos la valoare simbolica.

in era publicitatii, cand in presa = radio&ziare&tv, auzi&citesti&vezi nu poti sa te tii deoparte de bombardamentul de spoturi&bannere.

in era publicitatii, cand in locul alegerii, societatea instaleaza in nocturna subconstientului leduri cu lumina alternativa: asta sau asta. 

in era publicitatii, cand unii au inteles ca pot sa-si inchirieze corpul, capul, bratele, coapsele, fruntea.

in aceasta era, adica ieri la cora lujerului vad un tzigan. imbracat tot in nike, shirt+bermude+shlapi+sosete. leganandu-se si aruncand rictusuri in dreapta si stanga, de la atata chinuiala ce i-o provoca o ciunga. si tatuajul cu semnul nike pe piciorul drept, pe gamba.

semnul nike tatuat pe gamba!

it’s not a fake. it’s nike. original. slave and pleasure.       

Sange absurd

Cu vreo zece zile in urma, ma aflam in statia de metrou Iancului. Pregatindu-se sa intre in campania electorala, PNL dizlocase o echipa de ingalbenitzi pe peronul tunelului. Acestia ofereau cateva servicii medicale minimale, printre care si verificarea tensiunii. Se formase deja un rand, ba chiar o mica imbulzeala, stiut fiind ca acolo unde romanii gasesc servicii, mancare sau orice altceava, inclusiv rahatzi gratis, dau buzna. In acea mica masa de oameni viermuitoare, deodata si-au facut loc doi invizivi. Unul il atentiona pe celalalt ca nu a stat la rand. Cel de-al doilea a bombanit si el ceva, dar primul nu se lasa. Si, cu cat vocifera mai tare, cu atat al doilea se facea mai mic. Erau amandoi trecuti de 50 de ani. Aveau manecile suflecate, pentru luarea tensiunii, iar cand primul se rastea sufleca si mai mult maneca camesii. Pana cand, pasind din ce in ce mai mult catre celalalt, l-a pocnit. Al doilea s-a ferit, reusind cumva sa pareze. Desi totul s-a petrecut foarte repede, un tip de la PNL a reusit sa se interpuna intre cei doi. Apele s-au calmat pana la urma, cu toate ca primul a continuat sa bombane la adresa opozantului: ca de ce nu sta la rand, ca nu ii e rusine, ca e batran, si cum poate sa faca el asa ceva la varsta lui, ca l-a dezamagit. pe el, cel care il lovise.

Si a tacut. Si a ramas la rand sa-si ia tensiunea. Cu sangele pulsand absurd prin vene. Ce rost mai avea?

In Campanie – Ia de aici, Romania: e gratuit!

Alegerile locale bat la usa. Partidele sunt intr-un moment de concentrare maxima, in care au nevoie sa obtina un cat mai mare profit electoral. Romanii insa nu sunt prosti, ca sa se profite de pe urma lor. Cel putin, nu atat incat ei sa ramana cu buza umflata. Iar politicienii stiu. Pentru asta (am citit undeva, o sa va dau si linkurile daca veti dori), politicienii – in special cei mai saraci, din provincie – au facut si ceea ce nu credea ca o sa faca nimeni: s-au imprumutat din banca! Credite de consum! Cu drag, pentru romani…

Dar iata mai jos cu ce ii sensibilizeaza politicienii pe romani.

In primul rand, reteta dintotdeauna (paine si circ), la indemana mai ales a granzilor din politica:

- spectacole

- fasole & mici & carnati & bere.

Dupa un pic de adrenalina si umflarea colesterolului, se asigura servicii medicale cum ar fi:

- luarea tensiunii.

Apoi, cam in acelasi cadru:

- articole vestimentare cu sigla partidului (sepci, tricouri)

- calendare

- si alte materiale de propaganda (stegulete, balonase etc).

Ce se intampla la tara? Fiindca e vorba de niste tarani, se ofera:

- ulei & cartofi & alte alimente la pachet

- in general alimente, insotite de scrisori de la primar

Pentru scolari:

- calendare

- dulciuri

Pentru studentii de la Politehnica:

- scule

In mediul urban, cineva a avut traznita idee sa ofere:

- bilete de autobuz

Unii fac campanie electorala pe strazi. Unii fac in biserica. Acestia din urma se mai numesc si preoti. Unii se agita, altii nu fac mai nimic, iar cei mai multi nu fac chiar nimic. E o inertie in toata povestea asta, incat toata dinamica electorala apare ca o furtuna de nisip. Se mai aude insa din cand in cand cate un ambulant imbracat in rosu, galben sau albastru (depinde de care partid apartine), care e fericit sa ofere:

- ia de aici, Romania!

ia gratuit!

Nu exista romani celebri

 

Saptamana trecuta, o stire a circulat timp de cateva zile in presa, tv, ziare etc. Castigatorul premiului Pulizer, Steve Fainaru, este roman. Mai bine zis, pentru ca in astfel de cazuri, topica este si ea importanta: Romanul Steve Fainaru a castigat premiul Pulizer. Informatia, livrata pana la saturatie, e enervanta. Smecherie a presei moderne, titlul – cel care te face sa casti ochii – si-a facut bine rolul. Insa dupa ce intri in continut, iti dai seama cat de ridicoli am devenit sa cautam, cu atata iscusinta, importantza. Pentru institutiile media e lesne de inteles ca exista un interes la mijloc. Pentru noi, insa, e de neinteles. Suntem niste muribunzi, care se hranesc pana in ultimul ceas cu iluzii. Nu, oameni buni: Steve Fainaru nu e roman! Nici el, nici tatal lui, si am o indoiala ca nici macar bunicul lui, despre care am aflat ca il cheama… Harry, nu e roman! Si chiar de-ar fi, in timp, sangele nostru rosu aprins patriotic se decoloreaza, capatand alte nuante si tarii. Steve e un american get-beget. Il tradeaza fata, felul de-a fi, care n-au nimic romaneste. Noi avem in schimb o problema ca natie sa ne credem buricul pamantului, scotand apa din piatra seaca si inventand romani celebri oriunde am gasi cel mai mic fir.

 

Iata alti “romani” celebri: Elsa Pataky (logodnica lui Brody), Alexandra Lara Maria (actrita germana), sau regretata Aglaia Veterani.   

test politic

test politic:

un caine omoara un om.

un om omoara un caine.

care dintre intrebari este adevarata si care este falsa?