Priveam uluit stirile din aceasta seara, si mi-am adus aminte brusc de acele papusi rusesti, Matroshka. Asa si cu iubirea filiala, caci oricat de mult ai indeparta un strat, de la copil la nepot, dragostea unui parinte nu e stirbita cu nimic, ba dimpotriva, devine si mai emotionanta.
: Fetita violata de catre unchiul ei, care a ajuns intre timp in arestul politiei. Mama fetei isi reneaga acum fratele, facandu-l odios. Si bunica fetei plange. Dar plange pentru fiul ei. Acesta este mai aproape de ea, decat nepoata abrutizata, ati putea sa credeti. Si de aici drama familiei, care in orice parte s-ar afla, se divide, devenind sfasietoare. Insa bunica nu plange din acelasi motiv din care plange mama fetei, al comiterii sacrilegiului. Ea isi plange fiul pentru ca acesta o lasa singura, plecand la puscarie. Pe ea cine o mai ajuta? Poate daca nepoata ei ar fi fost ceva mai mare, nu s-ar mai fi zbatut atat. Ar fi ajutat-o ea, fata. Asa, n-ar fi contat atat de mult lipsa fiului, iar ea si-ar fi odihnit batranetile, lasand praful sa se astearna peste cutia cu amintiri ale papusilor Matroshka…
0 răspunsuri Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.