eurovision

O tristete mare, pentru o tara mica.

Ma bucur de cate ori am ocazia sa asist la stfel de insuccese. Pentru ca sunt atat de mici incat, cu cat sunt mai mari iluziile, cu atat sunt ele mai patetice. Daca am fi pierdut Nobelul, Oscarul, Cannesul, daca am fi pierdut ceva care ar fi avut darul sa propage imaginea tarii noastre cu adevarat in lume, as fi fost si eu dezamagit poate. Dar Eurovisionul e un concurs despre care nu vorbesc cu voce tare niciun ziar sau post tv international serios. E un concurs in care doar accidental apar artisti de calibru mondial. Eurovisionul e mai provicial decat arata toata desfasurarea lui de forte, toata emfaza lui scenografica, ce parcurge exact distanta de la realitate la aparenta. Eurovisionul e doar o tinichea vopsita frumos. E maruntisul ramas de la rest! E Romania – ca utopie a fericirii satisfacatoare. Dar asta e tristul adevar: ne bucuram cu putin. Cata nevoie avem sa gasim in pierderi un castig…

it’s nike. original pleasure

adaos la valoare simbolica.

in era publicitatii, cand in presa = radio&ziare&tv, auzi&citesti&vezi nu poti sa te tii deoparte de bombardamentul de spoturi&bannere.

in era publicitatii, cand in locul alegerii, societatea instaleaza in nocturna subconstientului leduri cu lumina alternativa: asta sau asta. 

in era publicitatii, cand unii au inteles ca pot sa-si inchirieze corpul, capul, bratele, coapsele, fruntea.

in aceasta era, adica ieri la cora lujerului vad un tzigan. imbracat tot in nike, shirt+bermude+shlapi+sosete. leganandu-se si aruncand rictusuri in dreapta si stanga, de la atata chinuiala ce i-o provoca o ciunga. si tatuajul cu semnul nike pe piciorul drept, pe gamba.

semnul nike tatuat pe gamba!

it’s not a fake. it’s nike. original. slave and pleasure.