eloodiaaaa, offf, viaataaa meeaaaa…

tipa asta daca n-ar fi fost moarta (se presupune ca este), ar fi avut un motiv sa-si doreasca. pentru ce? pentru ca, prin paranoia acestei mediatizari excesive, si-a castigat nemurirea. jena imediata care insoteste un deces, fie acesta mediatizat, impune niste limite: investigatia este la inceput, familia victimei plange etc. insa cazul Elodia a trecut printr-o transformare, personajul uman aratand acum precum un trofeu jurnalistic imbalsamat, la care vii in pelerinaj, pentru a pune o intrebare de capatai: a fi, sau a nu fi?

devenita sursa de banc, Elodia, cea in  carne si oase, ar putea avea o consolare: nu a  murit cu adevarat.  in orice moment s-ar stinge aceasta poveste, inclusiv daca s-ar descoperi cadavrul Elodiei (desi cine poate baga mana in foc ca nu e vorba de alt cadavru, asa incat povestea sa continue), ea va ramane in analele presei romanesti ca un caz iesit din comun.

ceva despre fitze

ce sunt fitzele? exista ele?  de la ce vine cuvantul? ta na na… eu zic ca exista. chiar daca sunt inchipuite. ele exista intr-o minte scrantita de o indoiala metodica. adica, daca unul iti spune: bai, esti fitos, tu poti sa mergi mai departe. daca iti mai spune un altul: n-auzi, ma, esti fitos!, continui inca sa mergi. dar daca iti zice si un al treilea, al patrulea, samd, parca – parca incepe sa se umfle asfaltul in fata ta. atunci, tu, in mintea ta, te intrebi pe tine, si apoi ii intrebi si pe altii:  ce naiba inseamna sa fii… fitos? deci, iata ce inseamna sa fii fitos. sa te intrebi ce-i aia. si ca sa vedeti ca nu-i lucru usor sa porti povara sensului unui cuvant despre care nu stii nimic – sa fii fitos -, iata cum, ca sa iesi basma curata, dai vina pe altii:

Dana Rogoz, adica Abramburica: “Faza e ca eu intotdeauna mi-am zis, asa in gandul meu, ca n-am fitze.  Ca fitze au doar vedetele care se nasc peste noapt si pe care statutul nou castigat le-a dar peste cap. Dar eu fiind in fata publicului de mica, m-am obisnuit cu toate cele si normal ca n-am fite. (…)” etc… www.danarogoz.ro

azi

… o sa va dau niste titluri de carti, pe care ori le-ati citit, ori n-ati auzit niciodata de ele. asadar, titlurile:

1. Cartea fiintelor imaginare – Jorge Luis Borges.

2. Hermeneutica subiectului – Michael Foucault

3. Omul dezradacinat – Tzvetan Todorov

4. Critica ratiunii cinice – Peter Sloterdijk

cateva cuvinte despre aceste carti.

J. L. Borges. “Animalele minunate care populeaza aceasta carte sunt reale in masura in care se nasc din admiratia, teama si nevoia de magie existente in sufletul omenesc” – Carlos Mastronardi.

M. Foucault. “Atunci cand filosofii si moralistii le vor recomanda oamenilor sa se ingrijeasca de sine, va trebui sa intelegem ca nu-i sfatuiesc doar sa fie atenti la ei insisi, sa se fereasca de greseli sau de pericole ori sa se tina la adapost. Ei se refera la un domeniu de activitati complexe si puse la punct cu totul diferite. Putem spune ca, in intreaga filosofie antica, preocuparea de sine a fost privita in acelasi timp ca o datorie si o tehnica, o obligatie fundamentala si un ansamblu de procedee extrem de atent elaborate” – M. Foucault.

T. Todorov. “Aceasta carte continua, pe de o parte, descifrarea acelor “morale ale istoriei”, inceputa cu <Cucerirea Americii>, prin inca o aplicare la istoria secolului nostru, cu povara regmurilor comuniste totalitare din Europa de Rasarit, dar si cu sechelele totalitarismului in dubla lor expresie, nazisto-comunista. Pe de alta parte, in ipostaza sa de om dezradacinat, T.T. reflecteaza asupra unui statut din ce in ce mai frecvent ilustrat in aceasta epoca de muliple instrainari si rupturi.” – Ion Pop.

P. Sloterdijk. “Tipul asta scrie despre valori ca (dar sa nu va luati dupa aparente): limba scoasa, cururi, partzuri, cacat si psihopolitica societatilor schizoide.” -  Eu

welcome…