cea mai acuta psihoza a bucurestiului: traficul. jumatate din cuvintele pe care le scot pe gura locuitorii acestui oras sunt supte de acest subiect. 95% dintre ele (cuvinte) sunt: pula pula pula pula. si muie.
in acest peisaj dezolant, lumea se reinventeaza. in masini apar straturi noi de existenta, timpii pierduti aiurea devin fractiile unui alt cotidian, mai suportabil. avand capacitatile unui organism viu, in stare sa se divida, sa-si autocontroleze miscarile si functiunile, in stare sa-si asigure imunitatea si, chiar mai mult de atat, sa se adapteze unor noi conditii de viata, traficul din capul si din soselele noastre se preschimba. el este pe cale sa devina o existenta aparte si comprimata, a tuturor activitatilor care au loc pe parcursul unei zile intregi. si nu e o gluma. am vazut zeci de soferi care nu mai urla unii la altii, nu mai injura asteptand ore intregi la semafor sau in blocajele din trafic, facandu-se din ce in ce mai mici, mai moi, mai inofensivi, pierzandu-se in acest nou si complex spatiu cotidian al masinii. astfel, destinatiile diurne si relative dispar, realitatea se contrage intr-alta, sintetica, si mai apetisanta, oamenii devin ei insisi mai buni si mai umani, intelegatori. ghiciti despre ce e vorba?
e vorba de televizooooooooooooooooor, ba! 
