Elodia – adica cum sa mori, dar sa ramai in viata.

media pro pictures propune un concurs de scenarii pentru filmul “Elodia”. http://www.adevarul.ro/articole/concurs-de-idei-pentru-filmul-enigma-elodiei/334101. din categoria lui “da’ ce, noi suntem mai prosti ca altii?!” si “prosti sunt aia care nu s-a gandit inca”, mai propunem infiintarea:

1. unui retele de telefonie <Elo? Dia?> <Eu sunt, Cioc-cioaca!>

2. a unei linii investigative undercover si underwear (adica chiloti), sub sloganul “cacat!, nicio urma!”

3. a covrigilor Elodia, in speranta ca asa poate vor umbla cainii cu ea in coada

4. a apelativului <Elodia> cu tot cu raspunsul <Brrr, Daaa, Iooo suunt> 

5. a tuturor baltilor din judetul brasov si judetele limitrofe in care, daca te uiti, arati ca dracu

6. a virusului Elodia 

7. & so on… mai competati voi…

iata ce scrie pe blogul sau un jurnalist: <Doi reporteri ai Academiei Catavencu au defilat de 1 decembrie. Dar nu in coloana oficiala, ci pe pista aeroportului Baneasa, unde au intrat nestingheriti, pentru a testa dispozitivul de siguranta. Au lipit o grenada de plastic pe un avion Boeing si si-au facut de lucru pe linga un avion militar Hercules, desi aveau pe casca scris Al-Qaeda.> http://www.tolo.ro/2007/12/04/catavencii-exercitiu-de-terorism/#comment-1051065 

desi povestea are fara indoiala ingredientele unei farse, intreb: si totusi, unde e gluma?… cateva victime de 1 decembrie ar fi oferit prilejul perfect consacrarii acestei zile. si pana la urma, nu e 1 decembrie ziua consemnarii unor fapte eroice (fie ca unii mor ca prostii?)?…

si imi spune unu: bai, ca “tuturor barbatilor le plac femeile siliconate”

deci, my dear friend:

tie, mie, altuia, contemporan noua, pot sa ne trezeasca interes anumite lucruri, pentru ca e “normal” sa “ne” trezeasca. caci nu dorinta noastra de a fi speciali ne face diferiti de ceilalti, ci tocmai pentru ca ne straduim sa facem altfel decat ei, determina acest neprevazut: suntem la fel ca ei. in rest, e o chestiune de gusturi. altfel, nu exista niciun “tututor barbatilor le plac femeilor siliconate” (si nu nu spun ca siliconul e o inventie moderna, poate sa fie vorba si despre alt subiect, de pilda “silueta”, miza discutiei ramane aceeasi), ci doar un termen relativ. el, termenul, se poate referi la acesti barbati, acei barbati, ceilalti barbati. si postulatul ca exista anumite stiluri culturale. un exemplu la indemana: lui rubens ii placeau femeile rotunjoare. astazi, daca ar trai, rubens s-ar simti jignit sa i se ofere un model silfidic precum eva longoria. un altul: cucurucu-cucu il mananca pe bucurucu-cucu pentru ca asa e “normal” in societatea lor canibala, desi noua ni se pare ingrozitor acest lucru. poate ca ei n-ar intelege de ce iubim femeile siliconate si ar vomita doar inchipuindu-si ca ar fi nevoie sa le priveasca nurii – nu si sa le manance (sic!).

misto. foarte misto.

deunazi, monica l-a certat pe sotul ei, irinel columbeanu. degeaba a incercat el sa dreaga busuiocul, cum sustinea sursa care dadea aceasta informatie, ca n-a mers. monica s-a tinut batoasa cu sotul ei, refuzand brutal gestul galant al lui irinel de a-i darui un buchet de flori, sub privirile mirate ale celor din jur. mie, personal, imi pare ca povestea asta se preteaza la o dubla interpretare:

unu. probabil sunt destui ingenui care sa gandeasca ca si zbieratul catre sot, in public, e o simpla facatura. cei doi regizeaza tot ce prind, doar – doar or mai iesi in fata (cine a zis ca de cand si-au scos rahatul la uscat in public averea familiei columbeanu s-a dublat?) .

a doua interpretare mi se pare insa mai verosimila. ca, in sfarsit, monicai i s-a rupt sa stie ca, in societate, trebuie sa fie o doamna cu educatie aleasa, sa zambeasca, sa se poarte frumos & bla bla bla. ca, poate s-o fi saturat si ea sa para altcineva decat este.