hai romania

azi e 1 decembrie. nu o sa ma duc sa mananc carnati si fasole, nu o sa ascult fanfara militara, nu o sa beau bere cu prietenii, nu o sa lalai, nu o sa ragai, nu o sa zic nimic; mersi. o sa inchid ochii de atata soare (al naibii, si totusi ce frumos e afara azi), uite-asa, de-a gica contra. pentru ca ziua asta nu ma impunge in coasta cu nimic. pentru ca e goala. si e alba si atat de intinsa, ca un cearsaf care-si asteapta mireasa virgina. dar ea nu mai soseste. poate ca doar o noua revolutie ma va zdruncina. poate atunci chiar o sa mor. in 89 eram un pustan, am plecat sa fac revolutia, dar in loc de glorie m-am ales cu o punga cu un sandvis cu salam si cascaval. plus o sticla de juma de apa minerala. ah, ce bun a fost, uitasem ca as fi vrut altceva… acum, o sa astept si o sa-mi iubesc tara si pe acest 1 decembrie ca pe o iubita din scame. o iau incet, nu ma grabesc, ii netezesc parul, fusta pe genuchi, pun urechea sa-i ascult rasuflarea, inima, daca se aude cum bate, o tin de mana ca un inceput fara sfarsit. si nu o s-o parasesc niciodata. o sa strang din dinti, o sa-mi musc carnea cea mai moale, ca sa doara, dar n-o s-o parasesc niciodata. dar voi, sa nu ma credeti pe cuvant…